NEMKLIM: Pădurile de foioase nemorale in contextul fenomenelor climatice extreme

Adaptări ale ecosistemelor și consecințe ale utilizării terenurilor, în special în ceea ce privește potențialul utilizării lemnului din punct de vedere energetic de-a lungul unui gradient climatic în România și Germania. Pădurile de foioase în contextul schimbărilor climatice– ce putem învăța de la pădurile de fag și cvercinee din România pentru viitorul pădurilor din Germania?

Pădurile de foioase nemorale acoperă suprafețe însemnate în Europa Centrală cu funcții importante în schimbul de substanțe organice și anorganice (climă, apă, sol, de stocare a carbonului) dar și de protecție a naturii (biodiversitate), au rol de producție dar și de recreere.

Toate aceste funcții ale pădurilor sunt dependente de compoziția și vitalitatea acestora. Factori externi precum perturbările de durată scurtă sau medie și evenimentele extreme (vânturi puternice, atacuri de insecte sau secete) sau modificări ale factorilor staționali influențează dinamica și interacțiunile din cadrul ecosistemelor forestiere. Clima este un factor stațional în schimbare, cu influență majoră asupra creșterii arboretului, stabilității și rezilienței pădurilor de foioase nemorale. Pentru un scenariu de creștere medie a concentrației gazelor de seră, repectiv pentru o creștere medie a radiațiilor antropogene, modelările IPCC prognozează o creștere a temperaturii medii anuale cu +2.4°C, precum și o intensificare a fenomenelor meteorologice extreme.

Ideea centrală a acestui proiect este că speciile arborescente specifice pădurilor de amestec din Euopa Centrală (sub) mezofite de fag cu carpen și de cvercinee cu carpen (“specii concurate”) ating în partea vestică a României la limita lor climatică în ceea ce privește toleranța la seceta și vor fi înlocuite de specii mai tolerante la uscăciune caracteristice ceretelor panonic-balcanice („specii tolerante la stres“). În apropierea limitei arealului lor (rear-edge) caracterizat prin temperaturi mai ridicate și secete mai frecvente “speciile concurate” prezintă diferite adaptări la secetă. Pe de altă parte și speciile de lumină tolerante la stres își dezvoltă o varietate mare de adaptări. De mare interes în acest sens este complexitatea formelor de Quercus petraea.